Știri|

Descoperire arheologica Manastirea CasinValea Caşinului este spaţiul mioritic unde s-au întâlnit de-a lungul vremii neamurile de păstori moldoveni, ungureni şi vrânceni. Particularităţile mediului geografic de la Mănăstirea Caşin au oferit condiţii optime de trai, pământ pentru agricultură şi creşterea vitelor, vânat bogat, fructe de pădure, lemn pentru construirea caselor, piatră, sare, argumente care ne îndeamnă să credem şi să afirmăm că această vale a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri.

Istoria cunoscută începe odată cu voievodul Gheorghe Ştefan (1653-1658) care a înălţat unul dintre cele mai frumoase şi impunătoare monumente istorice pe care le are judeţul Bacău.Gheorghe Ştefan, fiul vornicului Dumitraşcu Ştefan zis Ceaurul, mare logofăt al Ţării de Jos, avea moşii de la Roman, pe Siret, Bistriţa, Tazlău şi Trotuş până în munţii Zăbrăuţi în Vrancea, primeşte moştenire de la tatăl său moşiile; Buciuleşti –Neamţ, Caşin şi unele averi la Iaşi.

Gheorghe Ştefan a făcut studii în Polonia şi a fost numit logofăt al Moldovei în divanul domnitorului Vasile Lupu-zis Albanezu. Din Istoria României vol III ,,Feudalismul dezvoltat în secolul al XVII-lea’’ aflăm că în anul 1652 în sfatul domnesc erau şapte greci care ocupau funcţiile cheie şi numai trei boieri moldoveni, printre care şi Gheorghe Ştefan-Mare logofăt.Acesta a iniţiat mişcarea de alungare a grecilor din Divanul Moldovei şi ulterior, ajutat de Matei Basarab şi Gheorghe Rakoczi al II–lea şi susţinut de boierii moldoveni şi de ţărani l-a îndepărtat de la tron şi pe Vasile Lupu care se refugiază la ginerele său Timuş Hmielniţki –hanul cazacilor. La 1 mai 1653, Vasile Lupu îl învinge pe Gheorghe Ştefan la Popricani lângă Iaşi, în timp ce oştile transilvănene aliate sunt nimicite la Pasul Oituz de către tăietorii de sare de la Târgu Ocna.

Bătăliile decisive se dau la Finta, Valea Seacă şi Sârca unde Gheorghe Ştefan câştigă şi e proclamat domn, iar Poarta Otomană e obligată să-l accepte.Chiar dacă aspectul fizic –scurt şi gras, cu pântecul cam umflat –i-a adus porecla de ,,Burduja-Vodă’’, faptul că era instruit i-a adus aprecierea cărturarilor cronicari.Ştiind că Vasile Lupu se va întoarce cu ajutor căzăcesc şi că va fi nevoit să părăsească ţara, doreşte să rămână în istoria Moldovei, drept pentru care va construi la Mănăstirea Caşin o biserică fortificată pe care o va întrebuinţa ca ultim popas înainte de a lua drumul pribegiei. Trecând munţii Caşinului peste Clăbuc în Transilvania, va ajunge până pe ţărmul Balticii –la Stettin –unde regele Suediei îi va da un castel.

Va muri peste 10 ani (1668) având la căpătâi pe călugărul Antonie de Moldoviţa, doamna Safta fiind în Moldova, ultima confidentă fiindu-i Ştefana Mihailovna, credincioasa circaziană care se zice că i-ar fi adus osemintele şi le-ar fi înhumat la Mănăstirea Caşinului.Biserica, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost construită pe locul unui schit populat de şapte călugări, toţi cărturari şi meşteşugari, de către aceiaşi meşteri (Isidor Pospican, Iacob Gavriloaie şi Pricope Iantine ), folosiţi de către Vasile Lupula Golia şi Trei Ierarhi, ajutaţi de 2000 de ţigani robi.Domnitorul intenţiona să facă din acest aşezământ o vatră de cultură, de aceea a adus aici un călugăr cărturar, Agatonie ca egumen, care a tradus cele 21 de predici ale lui Grigorie Ţamblac.

La Mânăstirea Caşin a fost făcută şi traducerea din limba greacă a ,,Istoriilor’’-lui Herodot, iar în comuna Braniştea, judeţul Galaţi a fost găsit un exemplar din,,Cazania’’-lui Varlaam cu însemnarea că aparţinea bibliotecii Mănăstirea Caşin. Se pare că biblioteca a avut în patrimoniu opere ale unor clasici greci şi latini ca: Aristofan, Aristotel, Herodot, Homer, Platon sau Cicero, Horaţiu, Vergiliu, şi se zice că ar fi existat chiar o tiparniţă. În anul 1965 a fost găsită în arhiva bisericii o baladă istorică intitulată ,,Moartea lui Grigore Ghica’’, scrisă în
limba slavonă, nesemnată, alcătuită probabil de către unul dintre călugări sub impresia uciderii acestui domnitor de către turci.După ce Gheorghe Ştefan a fost alungat de la tron, Mănăstirea Caşin a fost închinată Sfântului Munte Athos, situaţie care a durat până la secularizarea averilor mănăstireşti din timpul lui Alexandru I. Cuza (1863).După aceea, biserica a suferit mult de pe urma jefuirii de către tătari, turci şi ruşi, dar şi a cutremurelor.

Între anii 1820-1830 cei mai cunoscuţi egumeni de aici, Ierotei şi Isaia Ţarigrădeanu, au început reparaţiile la sfântul locaş. Tot atunci s-a acoperit mormântul domnitorului şi au modificat inscripţia cu scopul de a fi ei consideraţi ctitori anulând numele lui Gheorghe Ştefan. Istoria n-a putut fi înşelată, minciuna aflându-se din cronici, dar şi din inscripţia de deasupra uşii.Un alt moment de istorie autentică a fost marcat pe aceste meleaguri în timpul primului război mondial pe linia frontului Mărăşeşti –Mărăşti –Caşin –Oituz –Coşna.Timp de doi ani, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost pe frontul de la Caşin ocupându-se de marile probleme ale desfăşurării războiului, regina devenind o ,,populară’’ pe Valea Caşinului şi Valea Oituzului.

După terminarea primului război mondial, Regina Maria nu a uitat Caşinul şi Oituzul venind aici în fiecare noapte de Înviere însoţită de Mareşalul Alexandru Averescu şi de istoricul Nicolae Iorga. În mod special a fost aşezată la Mănăstirea Caşin, o strană regală păstrată până azi. În semn de frumoasă amintire şi sentimente deosebite pentru Valea Caşinului, Regina Maria a dispus construirea la Bucureşti a unei biserici identice cu cea de la Mănăstirea Caşin.În afară de familia regală, Valea Caşinului a găzduit o serie de personalităţi şi oameni de cultură şi de artă, precum sculptorul Ion Jalea, pictorul Ştefan Dimitrescu, scriitorii Constantin Kiriţescu, Constantin Gane, Ion Missir, Nicolae Iorga, etc.

Între anii 1865-1921 în incinta mănăstirii a funcţionat şcoala primară, primii dascăli fiind preoţii. Mai trebuie precizat faptul că pe întreaga existenţă, aşezământul religios Mănăstirea Caşin a răspândit în rândul populaţiei de pe întreaga Vale a Caşinului viaţă spirituală şi culturală necesară, specifică epocii.In anul 2008 la Parohia Sfinţii Voievozi a venit un grup de arheologi, conduşi de profesorul Alexandru Artimon, pentru a constata şi evalua ceea ce preotul paroh Dan Miloiu a descoperit atunci când a vrut să facă un cimitir în spatele bisericii.

A dat de ziduri din piatră având o anumită formă geometrică. Pe o suprafaţă de 300 metri pătraţi, a ieşit la iveală un zid în formă de octogon înscris într-un cerc. Profesorul a susţinut că ar fi fost un turn de apărare din vremea domnitorului Gheorghe Ştefan. Săpăturile nu au mai continuat, căci profesorul a decedat, urmând ca altă echipă să vină să sape şi să descopere ceea ce se află acolo.

Ionuţ Chetreanu – InfoTrotus

Close Search Window